Terapie cu apa vie si apa moarta

Generalităţi

Apa este elementul primordial al vieţii. Corpul omenesc este şi el constituit în cea mai mare parte din apă. Dacă s-au consemnat cazuri în care oamenii au supravieţuit 40 şi chiar 60 de zile fără alimente, în lipsa apei organismul se deshi­dratează şi nu rezistă mai mult de câteva zile.

Între tainele pe care le ascunde apa se pare că se găsesc şi secretul longevităţii, şi cel al morţii premature, şi nu în­tâmplător în poveştile populare se fac referiri la apa tinereţii fără bătrâneţe şi a vieţii fără de sfârşit.

Multe lucruri misterioase se ascund în această apă. O parte dintre acestea ne sunt încă necunoscute, iar pe altele nu sun­tem încă în măsură a le înţelege şi a le justifica. De exemplu, faptul că apa din corpul sugarilor este alcalină, iar cea din corpul bătrânilor este acidă a deschis calea unor cercetări de mare interes.

În ultimul timp, studiul apei pare a fi o prioritate, atât pen­tru lumea ştiinţifică, industria medicamentelor şi a produse­lor cosmetice, cât şi pentru cercetările medico-farmaceutice.

Prof. dr. Ion Mânzatu, care a studiat aproape 30 de ani proprietăţile apei, a reuşit să obţină „apa structurată”, care se foloseşte cu succes atât în domeniul cosmeticii, cât şi în cel farmaceutic. Apa, trecută prin diferite câmpuri magnetice sau electrice, dobândeşte calităţi extraordinare, care se manifestă fie prin inhibarea, fie prin stimularea proceselor biologice. Prin utilizarea apei „structurate” se obţin remarcabile ame­liorări în diferite boli mai uşoare sau mai grave, chiar şi în cancer, şi se întârzie procesul de îmbătrânire. Ea poate fi utilizată cu succes şi în alte domenii de activitate, amintind aici numai de agricultură, unde grăbeşte germinarea se­minţelor, aduce un spor de greutate cerealelor, legumelor, fructelor şi animalelor, crescând în acelaşi timp imunitatea. Dar în acest subcapitol ne vom ocupa de «terapia cu apă vie şi apă moartă», prezentând şi o metodă de obţinere simplă.

Obţinere şi proprietăţi

Terapia cu apă vie şi apă moartă constă în utilizarea celor două produse rezultate din electroliza apei:

1. Apa vie – cea alcalină, cu efect pozitiv şi stimulator – se obţine la polul negativ (catod);

2. Apa moartă – cea acidă, cu efect negativ şi distrugă­tor, anihilator – se obţine la polul pozitiv (anod).

Se cunoaşte faptul că, dacă se efectuează electroliza unui lichid neutru chimic, cum ar fi apa, atunci în jurul anodului se va forma un mediu acid, iar în jurul catodului un mediu alcalin.

Prin decuplarea curentului, întregul lichid devine din nou neutru, mediile formate în jurul electrozilor amestecându-se datorită mişcării termice a moleculelor.

Baia electrolitică se poate despărţi în două părţi printr-un perete semipermeabil, în cazul cel mai simplu cu un material din foaie de cort sau o ţesătură de prelată, separând spaţiul anodic de cel catodic.

Aceasta nu este ceva nou; de mult timp se cunosc elec­trolizele cu diafragmă, unde un asemenea perete nu permite să se amestece între ele produsele electrolizei.

Apa este inofensivă prin consumare şi nu numai că vin­decă boala, dar şi normalizează activitatea întregului orga­nism.

Apa îşi păstrează proprietăţile sale pe timpul distilării, iar aburul rezultat în urma fierberii ei este de asemenea activ.

Apa vie (negativă) consumată de oameni determină dez­voltarea ţesuturilor sănătoase şi însănătoşirea celor vătămate, iar dacă e consumată de către animale se înregistrează o ra­pidă creştere a lor.

Apa moartă (pozitivă) consumată de oameni conduce la distrugerea bacteriilor, iar utilizată în agricultură provoacă distrugerea mucegaiurilor, a diferiţilor dăunători, a păduchi­lor de pe frunzele copacilor.

Pregătirea apei vii şi a apei moarte prin electroliza apei se poate efectua şi cu ajutorul unui aparat care poate fi con­struit în acest scop şi care se compune din:

- 2 electrozi din tablă de oţel inoxidabil, fixaţi paralel pe un suport (mâner) electroizolant, la o distanţă de 35 mm unul faţă de altul;

- 1 cordon electric prevăzut la un capăt cu ştecăr pentru 220 V, iar celălalt capăt se leagă la cei 2 electrozi;

- la unul din electrozi se montează o diodă (D.215, D.231, D.242, KT-402 A, D-25 N 1245, D.10F-1027);

- un vas de sticlă;

- un săculeţ impermeabil din foaie de cort sau din prelată.

În cazul în care se va folosi drept vas un borcan de circa 800 ml, dimensiunile electrozilor pot fi de 150 x 40 x 1 mm (grosimea putând fi de la 0,5 până la câţiva mm); mânerul izolant 150 x 35 x 10 mm; săculeţul cu diametrul de 60 mm şi înălţimea de 130 mm, în care caz materialul croit poate fi de 150 x 200 mm.

Pentru obţinerea apei vii şi a apei moarte se procedează astfel:

- se aşează săculeţul în borcan;

- se umplu săculeţul şi borcanul cu apă la acelaşi nivel, până la 3-4 cm sub gura borcanului;

- se introduc electrozii în apă, anodul (cel cu dioda) în să­culeţ, catodul în borcan;

- se introduce ştecărul în priză pentru 5-7 minute cel mult;

- se scoate ştecărul din priză, apoi electrozii din apă;

- se scoate săculeţul şi se goleşte apa moartă într-un vas;

- se umple din nou săculeţul cu apă potabilă şi se intro­duce din nou în borcan (apa din borcan nu se goleşte, rămânând la a doua electroliză);

- se introduc electrozii în apă ca şi la prima electroliză, se introduce ştecărul în priză pentru 5 minute, apoi se scoate din priză, se scot electrozii din apă, se scoate săculeţul din borcan şi se goleşte apa din borcan (apa vie) în alt vas.

Apa din săculeţ (apa moartă) are o nuanţă gălbuie şi miros de apă acidă – cu pH 5.

Apa din borcan (apa vie) e un lichid alb – apă alcalină, cu pH până la 10.

ATENŢIE

Nu agitaţi electrozii când ştecărul este în priză. Deoa­rece construirea şi manevrarea acestui tip de aparat artizanal prezintă risc de electrocutare dacă nu sunt luate toate măsu­rile de precauţie, trebuie apelat la persoane de specialitate, care să asigure preîntâmpinarea oricărui pericol, prin mij­loace speciale.

Tratamente

Angină - Timp de 3 zile se face gargară cu apă moartă de 5 ori pe zi, după care se bea 1/4 pahar cu apă vie, de fie­care dată. Febra scade în prima zi de tratament. Vindecarea se produce în a 3-a zi.

Adenopatie - 8 zile, de câte patru ori o jumătate de pahar cu apă vie. După 2-3 zile, se elimină mucozităţile; în a 3-a zi dispar inflamaţiile.

Amigdalită – Timp de 3 zile, de 3 ori pe zi, se face gar­gară cu apă moartă. După fiecare gargară se bea 1/4 pahar cu apă vie. Febra dispare în prima zi, iar boala după 3 zile.

Arsuri, opăriri - Dacă sunt băşici cu lichid, e necesar să fie sparte. Porţiunile sparte sau arse se tamponează cu apă moartă, iar după 5 minute cu apă vie. Procedeul se repetă de 7-8 ori pe zi. Tratamentul continuă zilnic. Arsurile se vin­decă în 2-3 zile.

Boala de articulaţii, încheieturi, anchiloze - Timp de 2 zile, de 3 ori pe zi, înainte de masă, se bea câte 1/2 pahar cu apă moartă.

Cefalee - se clăteşte de 8 ori pe zi cavitatea bucală şi na­zală cu 1/2 pahar cu apă moartă; înainte de culcare se bea 1/2 pahar cu apă vie. Efectul apare în 30-60 minute. Gripa dispare după o zi.

Diaree - Se bea 1/2 pahar cu apă moartă. După o oră, dacă nu se opreşte, se repetă.

Dilatarea venelor – Se spală porţiunea cu apă moartă, apoi se aplică un tifon umezit cu apă vie; se bea 1/2 pahar cu apă moartă, după 30 minute 1/2 pahar cu apă vie, apoi la in­tervale de 4 ore, până la vindecare. Tratamentul se repetă 2-3 zile.

Dureri de cap - Se bea o dată pe zi 1/2 pahar cu apă moartă. Durerile trec după 30-40 min.

Dureri de dinţi - De 2 ori se face clătirea cavităţii bucale cu apă moartă timp de 5-10 minute. Durerile dispar în câteva minute.

Dureri de mijloc - Timp de 24 de ore, înainte de mese, se bea de 3 ori câte 3/4 pahar cu apă vie. Durerile dispar în 24 de ore.

Dureri de stomac - Timp de 2 zile, se bea o jumătate de pahar cu apă vie, de 4 ori pe zi, după mese.

Dureri în articulaţiile membrelor - Timp de 2 zile, de trei ori pe zi, înainte de mese, se bea 1/2 pahar cu apă moartă. Durerile dispar din prima zi.

Eczeme – Timp de 3-5 zile se umezeşte locul cu apă moartă şi, după 15 minute, cu apă vie.

Hemoroizi - 1-2 zile, dimineaţa, se spală anusul cu apă moartă, apoi se tamponează cu apă vie. Dispare hemoragia. Pustulele dispar în 3 zile.

Herpes - Locul cu herpes se tamponează cu un tampon îmbibat în apă moartă, timp de 30 de minute. După fiecare tamponare, vata se stoarce şi se împrospătează cu apă moartă. Herpesul se usucă a doua zi.

Hipertonie - De 2 ori pe zi se bea câte 1/2 pahar cu apă moartă şi apă vie. Când apa vie este folosită intens, apare setea; se bea compot sau ceai acrişor. Între administrarea apei vii şi a celei moarte, trebuie să existe obligatoriu un interval de minimum 2 ore.

Igiena feţei – Dimineaţa şi seara, după spălarea obiş­nuită, se şterge faţa cu apă moartă, iar după 15 minute se aplică comprese cu apă vie.

Inflamarea ficatului - Timp de 4 zile, de 4 ori pe zi, se bea 1/2 pahar cu apă activată, o zi numai cu apă moartă, iar restul zilelor cu apă vie.

Îmbunătăţirea dispoziţiei - Dimineaţa şi seara după masă, se clăteşte gura cu apă moartă şi se bea 1/2 pahar cu apă vie, slab alcalină.

Îndepărtarea pielii îngroşate de pe tălpi - Se spală pi­cioarele cu apă caldă şi cu săpun. Se umezesc tălpile cu apă moartă călduţă, se îndepărtează pielea moartă, apoi se spală picioarele cu apă vie călduţă şi se usucă.

Miros neplăcut al picioarelor - Se spală picioarele cu apă caldă, se usucă şi se umezesc cu apă moartă, apoi, după 10 minute, cu apă vie. Se umezeşte interiorul încălţămintei prin tamponare cu apă moartă şi se lasă să se usuce. După 10 zile picioarele nu vor mai mirosi urât.

Nefrită – Timp de 4 zile se bea de 4 ori pe zi câte 1/4 pahar cu apă activată: în prima zi numai apă moartă, iar în restul zi­lelor apă vie.

Pecingine, eczeme - Timp de 3-5 zile se umezesc alter­nativ: întâi cu apă moartă, iar după 10-15 minute cu apă vie.

Plăgi purulente - Se spală cu apă moartă, după 5 minute cu apă vie, iar apoi se spală cu apă vie de 5-6 ori în 24 de ore. Timp de 3 zile, înainte de masă, se beau 3/4 pahar cu apă vie. Durerea trece între 20 de minute până la 24 de ore.

Procese inflamatorii închise - 2 zile se pun comprese cu apă vie călduţă, pe partea inflamaţiei. Înainte de aplicarea compresei se umezeşte locul cu apă moartă şi se lasă să se usuce. Înainte de culcare se bea 1/4 pahar cu apă vie. Inflamaţia se retrage a doua zi.

Prostatită - Timp de 3 zile, de 4 ori pe zi, cu 30 de mi­nute înainte de masă, se bea 1/2 pahar cu apă moartă. După 3-4 zile, se separă mucozităţile şi după încă 2 zile tumoarea dispare.

Răceală - Se pun comprese cu apă moartă încălzită şi se bea de 4 ori pe zi câte 1/4 pahar cu apă activată, astfel: în prima zi numai apă moartă, iar în celelalte zile apă vie.

Răni – Se aplică apă vie şi se pansează. Vindecarea se produce în 24 de ore.

Sterilizare – dezinfecţie - Umezim obiectul cu apă moartă, apoi obiectul şi corpul se şterge cu un tampon ume­zit cu apă vie. Obţinem o sterilizare completă.

Tuse - Timp de 2 zile, de 4 ori pe zi, se bea 1/2 pahar cu apă vie, după mese; 2-3 zile se face o stropire, înainte de cul­care, cu apă moartă (la 37-40°C) şi, după 15-20 minute, cu apă vie la aceeaşi temperatură.

Terapia cu alimente concordante

„Organismul omenesc nu poate, în acelaşi timp, să prelucreze şi să descompună cu succes decât un singur aliment. Atunci când consumăm deodată două feluri de alimente diferite (mai ales dacă nu sunt con­cordante), cuptorul vieţii noastre le preia pe amân­două în lucru, dar, dizolvându-se, ele nu se pot combina fizic şi sunt nevoite să treacă printr-o fer­mentaţie, ale cărei materii rezultate joacă rolul de provocatori ai proceselor inferioare şi, ca atare, devin surse ale efectelor distrugătoare”.

Bicserdy Bela

Se recomandă în general ca, fie că se respectă sau nu re­gulile unei alimentaţii corespunzătoare, să se evite consu­marea la aceeaşi masă a unor alimente neconcordante. Prin combinarea acestora, digestia şi asimilarea sunt mult în­greunate şi au loc procese de fermentaţie în regiunea infe­rioară a tubului digestiv, nocive prin efectele pe care le au asupra organismului.

Printre alte tipuri de terapii naturiste, Bicserdy Bela a studiat, a aplicat şi a îmbunătăţit şi această terapie, care constă în consumarea la aceeaşi masă, în mod consecvent, numai a alimentelor concordante, aşa cum le-a prezentat în cartea sa intitulată învingerea morţii.

Alimente concordante

Pâinea se poate mânca la aceeaşi masă cu:

- fructe; pe lângă pâine se mai pot mânca fie smântână, fie unt, fie ouă moi;

- legume şi salată, la care se mai pot adăuga jumări de ouă; dintre legume se consumă numai un singur fel la o masă.

Cerealele se pot combina cu:

- lapte şi derivatele laptelui;

- legume;

- mâncăruri din ouă, dar fără zahăr;

- nuci şi toate soiurile de fructe.

Legumele se potrivesc cu:

- cereale şi făinile lor;

- mâncăruri din ouă;

- derivatele laptelui.

Ciupercile se pot mânca la aceeaşi masă cu:

- fructe;

- nuci.

Alimente neconcordante

Zahărul nu trebuie consumat odată cu:

- laptele şi derivatele laptelui;

- ouă;

- cereale;

- legume.

Laptele nu se combină cu:

- ouă (cu excepţia celor pregătite ca jumări moi);

- celelalte produse lactate.

Fructele nu se mănâncă odată cu:

- legume;

- apa (în afara cazului în care setea este prea puternică, iar atunci trebuie băută cât mai puţină).

Excepţii

Dintre derivatele laptelui, nu produc fermentaţii cu niciun aliment:

- smântână;

- zara de unt.

De asemenea, untul, consumat în cantitate mică, nu face fermentaţie cu laptele.

Dintre fructe, mărul, lămâia şi nuca pot fi consumate cu orice (cel mult 3-6 nuci la o masă), dar trebuie mestecate bine.

Dintre zarzavaturi, ceapa se combină cu orice. Se con­sumă crudă. Este o importantă sursă de energie vitală. O combinaţie excelentă este ceapa crudă cu cartofi, copţi în coaja lor în cuptor.

Terapia cu ulei supt

Generalităţi

În general oamenii consideră că există doar trei căi de evacuare a deşeurilor şi a toxinelor din organismele lor: fe­calele, urina şi transpiraţia. Ei se înşeală însă, deoarece nu reuşesc să sesizeze şi cea de a patra cale: o bună parte dintre cele mai importante şi subtile nocivităţi ale organismului se evacuează prin salivă şi se depozitează pe limbă, pe gingii şi pe cerul gurii.

În mod obişnuit acest fenomen nu este sesizat, el poate fi însă observat atunci când suntem bolnavi, dar mai ales când postim, situaţii în care limba devine deosebit de încăr­cată, se colorează în diferite nuanţe, în funcţie de natura to­xinelor, şi adesea în cavitatea bucală se produc mirosuri foarte neplăcute.

Dr. P. Karskuc, care s-a preocupat în mod deosebit de acest subiect, 1-a studiat şi experimentat, a constatat faptul că, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor şi pentru vindecarea multor boli, oamenii se orientează de cele mai multe ori către consumarea excesivă a medicamentelor. Dar, chiar dacă obţin oprirea evoluţiei afecţiunilor, ameliorări sau chiar vin­decări temporare ale acestora, din cauza toxicităţii com­puşilor chimici, medicamentele adesea pot determina alte afecţiuni, uneori mai grave decât cea pe care au tratat-o. În schimb, se observă de multe ori o neîncredere şi un scepti­cism faţă de unele remedii simple, dar care, corect aplicate, le-ar putea oferi rezultate remarcabile în ceea ce priveşte în­treţinerea sau ameliorarea sănătăţii, ori chiar vindecări „mi­raculoase”.

Hotărât să caute nişte metode simple de tratament, care să fie totodată lipsite de orice nocivitate sau pericol pentru or­ganismul uman, după mulţi ani de cercetări şi studii, el a reuşit să vindece diverse afecţiuni cu ajutorul unei metode a cărei practică este la îndemâna oricui: cura cu ulei supt.

Trebuie subliniat faptul că această metodă vindecă efi­cient toate ţesuturile şi organele corpului omenesc, reuşind să elimine toate substanţele organice, anorganice şi microorga­nismele dăunătoare pentru el, aşa cum sunt microbii, săru­rile etc. Metoda se aplică în mod continuu până la vindecare, după care tratamentul poate să înceteze, deşi continuarea lui, cel puţin periodic, dacă nu permanent, constituie o metodă eficace de întreţinere a sănătăţii.

Aşadar, fiecare poate să stabilească singur de câte ori va face procedura propusă, făcând o comparaţie între starea de sănătate de dinaintea şi din timpul tratamentului.

Trebuie subliniat faptul că, de la caz la caz, în timpul tratamentului pot apărea fie o accentuare a simptomelor bolii sau anumite crize, în special la persoane care suferă de boli cronice, fie o îmbunătăţire evidentă a stării de sănătate. Am­bele tipuri de reacţii înseamnă că a început dizolvarea foca­relor bolii în organism.

La unele persoane, organismul poate reacţiona sub forma ridicării temperaturii, dar şi acesta este un semnal că organismul bolnavului a început să reacţioneze energic şi să se apere.

În cazul în care se manifestă o accentuare a bolii, este absolut necesară continuarea procedurii propuse, care în ul­timă instanţă va ajuta bolnavul să se vindece şi de alte boli în afară de cea pentru care a urmat tratamentul. Aceasta se datorează faptului că terapia cu ulei tratează întregul orga­nism al omului, dând rezultate foarte bune în:

- dureri de cap;

- dureri de dinţi;

- bronşite;

- tromboflebite;

- boli ale sângelui;

- tumori ale stomacului;

- boli de inimă;

- boli intestinale;

- boli de rinichi;

- boli ginecologice;

- tumori în general;

- artrite etc.

Este posibil ca unele boli să se vindece foarte repede, în câteva zile, iar în bolile cronice poate fi nevoie ca tratamen­tul să fie urmat chiar şi un an.

Dr. Karskuc însuşi a aplicat metoda aceasta când a su­ferit de lumbago şi în numai trei zile s-a vindecat. Iar soţia sa, urmând aceeaşi metodă, s-a vindecat de o boală a sângelui de care suferea de 15 ani.

Trebuie evidenţiat faptul că folosirea acestei metode nu prezintă absolut niciun pericol, iar eficienţa este remarcabilă, cu ajutorul ei vindecându-se o serie întreagă de boli.

Aplicarea tratamentului

Se foloseşte ulei comestibil, preferabil de floarea-soarelui. Se ia o lingură de ulei în gură şi, fără a se înghiţi nicio picătură, se suge la fel ca bomboanele, timp de 15-20 de minute. Procedura trebuie făcută cu calm, fără încordare şi nervi; împingeţi cu limba uleiul în gură, înainte şi înapoi, treceţi-l printre dinţi, fără însă a înghiţi nicio picătură din el. Este pre­ferabil a se face dimineaţa pe stomacul gol. Dacă vreţi să obţineţi rezultate mai repede, trebuie să o repetaţi de 2-3 ori pe zi, însă întotdeauna pe stomacul gol.

Uleiul, care la început este vâscos, după 10-20 de mi­nute devine alb ca laptele şi capătă o consistenţă apoasă.

După terminarea procedurii, uleiul trebuie scuipat direct în vasul de toaletă, pentru că este plin de microbi şi poate fi o sursă foarte periculoasă de transmitere a diferitelor boli. Trebuie supte şi scuipate din gură toate urmele de ulei.

Dacă uleiul nu are aspectul laptelui şi culoare albă, ci rămâne galben, înseamnă că nu s-a procedat corect sau tim­pul nu a fost suficient.

Primele rezultate vizibile ale procedurii sunt albirea dinţilor şi o înviorare generală a întregului organism. Cura poate fi considerată terminată în momentul în care limba a devenit curată şi a revenit la culoarea ei normală.

Potrivit acestor observaţii, se poate ajunge uşor la con­cluzia că metoda este absolut nepericuloasă şi nu necesită ni­ciun fel de restricţii.

Aşadar uleiul, unul dintre principalele şi cele mai sănă­toase alimente ale omului, este totodată şi un excelent reme­diu, cu care se poate ajunge la rezultate maxime în cazul în care este obţinut prin presare la rece, fără altă prelucrare sau rafinare.

Dar pe cât de simplu şi sănătos este uleiul, după proce­dură nu trebuie înghiţit niciun strop din el, fiindcă devine foarte concentrat în microbi şi toxine, care nu trebuie rein­troduse în organism.

O altă menţiune care trebuie făcută este faptul că această cură cu ulei poate constitui terapia principală în lupta pentru menţinerea sănătăţii sau a recâştigării ei, sau poate fi utili­zată numai ca metodă auxiliară a unei alte terapii de bază.